Datorită progresului tehnologic, cât mai mulți părinți (și din păcate, numărul acestora este în continuă creștere), preferă să își lase copilul în fața televizorului sau a calculatorului, în detrimentul petrecerii timpului liber cu familia, prietenii sau practicării unui sport.

Total greșit spun psihologii deoarece acest lucru le afectează capacitatea de concentrare, capacitatea de relaționare, favorizează eliberarea cortizolului (hormonul stresului), iar în cazuri mai grave putând duce chiar la simptome asemănătoare ADHD-ului, cât și la probleme de dezvoltare pe termen lung.

Cum a apărut acest comportament din partea părinților?

S-a ajuns la acest comportament din partea părinților datorită faptului că stilul modern de viață cât și societatea în care trăim reprezintă o lupta contra timp între treburile casnice, grija față de copil cât și locul de muncă, mai ales în cadrul familiilor monoparentale sau celor în care ambii părinți lucrează.

Din aceasta cauză, părinții preferă să-și lase copiii în fața acestor gadgeturi, care nu au deloc efectul dorit, ba chiar din contra. Acestea pot provoca stări de iritabilitate, anxietate, depresie, repulsie față de părinți, prieteni sau colegi, putându-se ajunge foarte ușor la izolare socială.

Care sunt efectele dependenței de calculator asupra copiilor?

Efectele dependenței de calculator sunt multiple, dar cele mai dăunătoare sunt cele care afectează sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilului, de la vârste tot mai fragede.  

Dintre acestea, cele mai frecvente sunt:  

Miopia

Miopia la copii se manifestă prin dificultăți în vederea la distanță (nu văd la tablă), au tendința de a strânge din ochi, cât și frecatul des al ochilor.

Copiii, datorită faptului că sunt încă în creștere, nu au ochii suficient de dezvoltați ca adulții, pentru a putea petrece mult timp în fața monitorului, unde este suprasolicitată capacitatea ochiului de a menține focalizarea într-un singur punct. De aceea, în special la cei cu miopie preexistentă sau cei cu predispoziție genetică, riscul este mult mai mare de dezvolta această afecțiune sau de o agrava. Este cunoscut faptul că, miopia crește în grad odată cu dezvoltarea corpului (până în jurul vârstei de 18-20 ani), lucru, care, datorită suprasolicitării ochilor, poate agrava această condiție.

Comportament schimbat

Acesta se manifestă prin tendința de izolare a copilului, cel care până nu demult era energic, creativ, sociabil și zâmbitor mai tot timpul, este acum un copil apatic, mai mereu obosit, care a pierdut noțiunea timpului și care face totul în grabă pentru a se întoarce mai repede la calculator.

Copilul refuză să se joace afară cu ceilalți copii de vârsta lui, lucrurile care înainte îi făceau plăcere, acum ii creează frustrare (practicarea unor sporturi, jocurile copilăriei ca „ascunselea”, „prinselea”), el ajungând chiar să prefere calculatorul în schimbul nevoilor de bază (hrană, somn etc.).

Adoarme târziu

Copilul adoarme târziu, fiind mai tot timpul obosit, datorită instalării sindromului oboselii cronice, nu mai are un somn liniștit și de calitate, de aici ajungându-se chiar la probleme în dezvoltare.

Durerile de cap și spate

Suprasolicitarea creierului aflat în dezvoltare, cât și deprivarea de somn, sunt una dintre cauzele care conduc la apariția durerilor de cap în rândul copiilor. Dar, acestea nu vin singure, ci vin însoțite și de durerile de spate. Acestea din urmă apar datorită poziției incorecte a coloanei vertebrale, care, pe termen lung duce la deformarea ei.

Randamentul școlar scăzut

Copilul uită sau nu dorește să-și mai facă temele, are adesea probleme de concentrare, învață și înțelege cu greu o nouă lecție, este violent cu colegii (datorită jocurilor violente) și este mai tot timpul obosit, ba chiar adoarme la ore.

Cum identificăm dependența de calculator?

Dependența de calculator este relativ ușor de identificat din partea părinților sau a profesorilor prin observarea directă a unor „simptome”:

  •  copilul își dedică tot timpul liber calculatorului;
  •  preferă să folosească rețele de socializare și messengerul în detrimentul întâlnirilor face to face;
  • interes scăzut pentru joacă;
  • scăderea randamentului școlar;
  • probleme de atenție și hiperactivitate;
  • vorbirea dificilă și incoerentă;
  • reacții violente la întreruperea jocului pe calculator de către părinți.

Desenele animate pentru preșcolari

Programele educaționale pentru copii, întârzie dezvoltarea limbajului, conform unui studiu realizat de Prof. Dimitri Christakis, medic pediatru la Seattle Childrens Institute și Universitatea din Washington, publicat în revista Acta Pediatrică din anul 2009.

Acesta relevă faptul că, în primii doi ani de viață, creierul își triplează dimensiunea, ajungând de la o medie de 333 grame până la 1 KG. Creșterea în dimensiune are o legătură directă cu stimularea externă și primele experiențe de viață realizate prin interacțiune socială și nu prin televizor sau lumea virtuală. Creierul are nevoie de o stimulare completă(vizuală, auditivă, kinestezică, afectivă, socială etc.) și nu doar de cea vizuală și auditivă oferită de privitul la un televizor sau monitor.

Acesta mai atrage atenția și asupra faptului ca imaginile luminoase cu succesiune rapidă, secvențele audio stridente, montajele rapide, flash-urile puternice, obosesc și suprasolicită creierul copilului aflat în dezvoltare.

Desenele animate deprivează creierul de toate aceste nevoi pentru o dezvoltare cognitivă armonioasă. Copilul privește, dar nu interacționează cu personajele, nu vorbește și nu-și exersează limbajul.

Vârsta ideală la care un copil ar trebui să aibă acces la televizor

Creierul se dezvoltă pe măsură ce îl folosești, ori oferindu-i totul fără nici un pic de efort din partea lui, dezvoltarea are de suferit. Exact acest lucru se întâmplă în cazul privitului la televizor. Copilul nu-și mai folosește creierul pentru a-și imagina scenarii (ca în cazul citirii unei cărți sau ascultării unei povești). Acești copii care în perioada preșcolară au urmărit frecvent programe TV în primii doi-trei ani de viață, dau randament mai slab în testele de memorie și citire. Ei prezintă, de asemenea și un deficit de atenție însoțit de o slabă capacitate de concentrare.

Conform Prof. Dimitri Christakis, medic pediatru la Seattle Childrens Institute și Universitatea din Washington, un copil nu ar trebui deloc să aibă acces la un televizor, cel puțin până la vârsta de doi ani (ideal trei).

„Televizorul este pentru creier ceea ce reprezintă o mâncare gata mestecată pentru stomac; nu mai simți savoarea”(dr. Sandra Gancevici, medic pediatru).

Ce este de făcut în această situație?

Specialiștii recomandă părinților să petreacă cât mai mult timp cu cei mici și să impună niște reguli bine stabilite și înțelese de copil cu privire la timpul petrecut în fața acestor gadgeturi. Timpul recomandat pe zi pentru un copil cu vârsta mai mare de 2 ani este de maxim 2 ore, sub această vârstă fiind total contraindicat accesul celor mici la astfel de dispozitive.