După vârsta de un an, somnul copilului se stabilizează din punct de vedere fiziologic. Numărul orelor de somn se diminuează puțin iar orele la care merge la culcare și la care se trezește se vor modifica puțin de-a lungul anilor.

Totul merge bine, daca neglijăm faptul că micuțul la această vârstă, traversează o perioadă de opoziție.

De-a lungul anilor, copilul va face nenumărate descoperiri, în toate domeniile. Curiozitatea lui este de nestăpânit, de asemenea energia și entuziasmul. Este o perioadă sensibilă, destinată unor numeroase procese de învățare.

Câteva repere în dezvoltarea copilului

Copilul nu mai este un bebeluș, se face mare. Din pasiv, devine activ. Va face eforturi mari pentru a-și dezvolta independența și autonomia. “Eu, singur” va deveni una dintre propozițiile lui preferate – ceea ce nu îl va împiedica să se întoarcă la obiceiul de a se  “lipi“ de mama , când va dori ”să-și găsească portul de îmbarcare”.

Relațiile lui sociale devin mult mai bogate: descoperă prietenii, iar tatăl capată o importanță mai mare. Își îmbogățește foarte mult paleta emoțiilor: frustrare, sentimente de neputință și de nedreptate, rivalitate și gelozie, provocare ( pentru a învăța) dar și farmec, dragoste, tandrețe… un omuleț plin de inteligență și de vitalitate.

Marile evenimente care sunt cuprinse în dezvoltarea psihomotorie în primii 3 ani de viață este mersul și vorbitul. În consecință:

  • Va merge să vadă ceea ce îl interesează, este ocupat, într-o folială continuă, de o energie incredibilă.
  • Va descoperi lucruri interzise și limitele:  ” Nu te duce acolo! ”,  ”Nu atinge asta! ”
  • Nu suportă să fie imobilizat: de exemplu, întru-un pătuț ci bare.

De la optsprezece luni la doi ani, este vârsta teribilă, când atinge tot. Vrea să vadă tot, să examineze tot: cutia cu detergent, tubul de ruj, chibriturile. Face mult zgomot și dezordine. Singura soluție este de a-l pune într-o  ” libertate supravegheată” în care să fiși mereu în preajma lui sau să-l puteți auzi, dar fără să-i suflați în ceafă. Trebuie să ne amintim că la această vârstă, utilizăm des cuvântul ”prostioară”, un gest ghidat de fapt de inteligență ( de exemplu, când a demontat un ceas deșteptător). Copilul nu este nici viclean, nici rău intenționat, chiar dacă se ridică de zece ori după ce l-ați așezat în pat, fiind ora de culcare. Nu trebuie să-l certați prea tare pentru consecințele explorărilor lui sau când vă aduce la exasperare.

Copilul de la doi la trei ani are o personalitate mai calmă. Începe să se joace ”de-a imitatul ” și este din ce în ce mai interesat de ceilalți. Cade deseori pradă plânsetelor și stărilor de îngrijorare, care îi vor deranja somnul. Ritualurile de seară devin foarte importante, de asemenea prezența obiceiului preferat sau a oricărui obicei care îl poate liniști.

Un somn uneori dificil

Somnul este influențat de viața de zi cu zi. Ori viața din acești doi ani este plină de salturi, care evident, se repercutează asupra somnului copilului. Apar coșmarurile. Există câteva elemente ce țin de educație, care, în aceste condiții, pot contribui la buna desfășurare a ritualului mersului la culcare sau, dimpotrivă, pot crea unele dificultăți.

Criza de opoziție

Către vârsta de cincisprezece  sau de optsprezece luni, copilul ajunge într-o fază foarte importantă a dezvoltării lui psihice. El simte cum are acces la statutul de persoană și dorește să nu fie ignorat de nimeni. Pentru aceasta, el va încerca să-și impună propria voință persoanei din fața lui. Este marea perioadă a lui  ”Nu ”.

Copilul știe, de ceva vreme, că acest cuvințel are valoare mare: pronunțat pe un ton serios de mămică sau de tăticul, el va stopa orice elan și va împiedica multe ” proiecte” promițătoare. Atunci, îl folosește și el, pe cont propriu. Aceasta duce la seri, cum ar fi:

”- Acum îți pui pijamaua!

– Nu.

– Te duci în pat!

– Nu.

– Vrei să citim împreună o poveste?

– Nu.”

Chiar dacă adoră acest lucru, după ce s-a gândit mai bine, a adus trei cărticele pe care vi le-a așezat pe genunchi. Această perioadă face deci parte dintre acelea care le cer părinților cât mai multă răbdare și simț al umorului. La unii copii, refuzurile și provocările sunt aproape permanente. Nu  este întotdeauna ușor să vă păstrați calmul.

Atitudinea educativă

După o zi de muncă, fiecare dorește să se destindă. Părinții sunt bucuroși să se întoarcă acasă și să-i regăsească pe cei mici. Vor să facă multe lucruri – să se relaxeze, să facă o baie, să se uite la televizor, să pregătească o cină delicioasă – și cu siguranță nu să se supere sau să intre într-un raport de forțe.

Copilașul își vede de ale lui atunci când cere unele lucruri neobișnuite sau refuză să le îndeplinească pe cele cerute. El știe că riscă acel ”Nu”, dar merită să încerce. Pentru el, există întotdeauna ceva de învățat, preferând acest lucru în locul indiferenței.

Să i te opui unui copil încăpățânat cere multă energie, ceea ce părinții nu au întotdeauna seara. Apar astfel situații care, deseori sfârșesc rău: fiecare este supărat, copilul face o criză de furie, părintele se simte enervat, respins și incompetent. Atât de adevârat este acest lucru, încât de multe ori soluție aleasă este ”Da”, când de fapt ar trebui să spui ” Nu”.

Războiul se liniștește, părinții sfârșesc prin a ceda și a face ceea ce dorește copilul:

  • Copilul care a câștigat o dată, va dori să mai câștige și a doua oară. Ceea ce părinții au autorizat luni, vor interzice foarte greu marți. ” De acord, dar numai pentru azi” este o propoziție care nu are sens pentru un copil de doi ani. Nu știe încă ce înseamnă o regulă: cum ar putea atunci să știe ce sunt excepțiile?
  • Copilul, care știe că este mic într-o lume foarte mare și complicată, nu se simte deloc în siguranță lângă adulții care fac tot ce vrea el și își schimbă părerea de îndată ce el insistă puțin.

Ora la care cel mic merge la culcare

Orare regulate

Regularitatea este cheia unui somn bun și al unui echilibru. Trebuie să stabiliți orarul copilului în funcție de nevoile lui interne, atât cât este posibil și în măsura în care acest lucru este comparabil cu viața cotidiană. Apoi, trebuie să-l respectați.

Regularitatea somnului este importantă, deoarece funcționează ca o bază care îi condiționează celelalte funcții interne. De exemplu, este mai bine ca orele de somn ( noapte și sieste) să determine orele de masă și nu invers. Nu-l vom putea culca pe cel mic devreme pentru că am luat cina devreme, ci, știind că el se va culca la ora opt, vom lua cina lua cina la ora șapte.

La fel cum somnul condiționează alte echilibre, orice dereglare a orarului de somn poate antrena alte dereglări în lanț.

În general, în societatea noastră, copiii mici sunt culcați prea târziu. Orarele de muncă ale părinților, sarcinile casnice de la sfârșitul zilei, timpul pe care dorim să-l petrecem împreună cu copiii…toate acestea puse cap la cap determină ca serile să nu se mai sfârșească și ca mersul la culcare al micuților să devină dificil. Prea obosiți, prea enervați, ei nu mai reușesc ”să se desprindă”.

Momentul bun pentru a adormi

Este un moment pe care îl trăim fiecare din noi, în propriul nostru corp. Încetarea ritmului de activitate, căscaturi, senzația că ți se închid pleoapele. Simțim clar că, dacă ne-am culca imediat, am adormi. La copilaș, acesta este momentul în care se va duce să-și caute obiectul preferat, va începe să-și sugă degetul și-și va lua ursulețul în brațe. La masă, ațipește puțin. Toate aceste lucruri sunt efectele unei reglări termice a organismului. Atunci când temperatura internă scade – ceea ce se întâmplă seara- fiecare simte nevoia să se ghemuiască sub pilotă și să nu se mai miște.

Copiii care refuză ideea de a merge la culcare vor lupta cu semnele somnului. Vor compensa senzația de epuizare, agitându-se și mai mult. Un copilaș enervat și agitat seara ne arată de fapt cât este de obosit și cât de mult are nevoie de odihnă. Este important să nu ne înșelăm, chiar dacă aparent, micuțul însuși este convins de contrariu.

Momentul bun pentru a se trezi

Viața școlară le impune copiilor ritmuri care nu le aparțin. Unii dintre ei trebuie să fie treziți în zori, pentru a fi lăsați la dădacă sau la creșă, iar mai târziu la școală, când de fapt ei ar fi dormit cu plăcere mai mult. Înțelegem de ce trezirea lor este deseori dificilă și plină de figuri îmbufnate. În mijlocul ciclului de somn, trezirea este mult mai dificilă decât între două cicluri, când este spontană. În consecință, este important să-i lăsați puțin timp copilului, câteva minute, între momentul în care îl treziți dumneavoastră și momentul în care se trezește el. El are nevoie să se pună în mișcare încetișor.

Când este posibil, este mai bine să-l treziți pe cel mic mai devreme, dar la sfârșitul unui ciclu, decât să-l lăsați să doarmă cât de mult se poate, fără să țineți cont de ritmul lui. Chiar dacă puteți câștiga asfel cincisprezece sau treizeci de minute de somn, nu-i faceși nici un serviciu.

Momentul indicat pentru a adormi în funcție de ora la care s-a trezit, raportat la vârsta copilului

 

Ora de trezire
6:00 6:15 6:30 6:45 7:00 7:15 7:30 7:45
Ora de culcare
Varsta
5 18:45 19:00 19:15 19:30 19:30 20:00 20:15 20:30
6 19:00 19:15 19:30 19:30 20:00 20:15 20:30 20:45
7 19:15 19:15 19:30 20:00 20:15 20:30 20:45 21:00
8 19:30 19:30 20:00 20:15 20:30 20:45 21:00 21:15
9 19:30 20:00 20:15 20:30 20:45 21:00 21:15 21:30
10 20:00 20:15 20:30 20:45 21:00 21:15 21:30 21:45
11 20:15 20:30 20:45 21:00 21:15 21:30 21:45 22:00
12 20:15 20:30 20:45 21:00 21:15 21:30 21:45 22:00

 

Fazele somnului

Somnul include 2 cicluri alcătuite din:

  • somn activ (paradoxal)
  • somn lent

În timpul fazei de somn active a copiilor, respirația este neregulată și superficială, ochii se mișcă rapid sub pleoapele închise, tensiunea arterială crește împreună cu bătăile inimii, iar mușchii prezintă paralizie de scurtă durată. Mai târziu, la maturitate, somnul activ se va numi somn cu unde rapide ( REM- rapid eye mouvement).

În somnul lent, respirția devine profundă și regulată, iar corpul stă nemișcat cu tresăriri ocazionale. În faza somnului lent trezirea poate fi ușor de realizat, mușchii fiind relaxați.

Cei care se trezesc devreme

La polul opus sunt copiii mici care continuă să se trezească și șă-și cheme părinții foarte devreme, inclusiv duminicile și în perioada de concediu, când părinții ar dori să profite de puțin mai mult somn. Diminețile familiale plăcute și liniștite depind, în mod inevitabil, de calitatea somnului și a trezirii fiecărui membru al familiei.

Iată câteva idei pentru a-i ajuta să aibă răbdare:

    • Prefăceți-vă că dormiți. Nu ați auzit nimic. După câteva minute, s-ar putea ca micuțul să renunțe să vă mai cheme și să se hotărască să se joace singur.
    • Pregătiți, la îndemâna copilului, un coșuleț plin cu jucării diferite de cele cu care se joacă el obicei, care îi sunt accesibile numai în acest moment al zilei. Trezindu-se, micuțul le va găsi și se va bucura explorându-le. Printre aceste jucării, strecurați și un pachet vechi de cărți de joc. Acestea vor asigura cel puțin cincisprezece minute de ocupație.
    • Așezați de cu seara, la îndemâna lui, câte ceva de mâncat și de băut: un bol cu câteva cereale uscate,un biberon cu suc de fructe, bucățele de fructe etc. Nimic mai bun pentru a ocupa un copilaș decât a-i oferi ceva de ronțăit.
    • Anunțați-l pe copil că nu a sosit momentul să se scoale sau să vă cheme câtă vreme nu este lumină afară, sau câtă vreme nu veniți voi la el în cameră, sau până când acul de la ceasornic nu a ajuns în dreptul punctulețului roșu etc.
    • Pentru micuții mai mari, puteți utiliza un radio deșteptător, instalat la ei în cameră. Potriviți-l pe un post plăcut, apoi reglați-l la ora la care doriți să se scoale cel mic: pentru început, cu o oră mai târziu decât ora la care se trezește el de obicei. Apoi anunțați-l că nu trebuie să plece din camera lui înainte să înceapă muzica. Când își va fi format obiceiul, veți putea modifica ora, în funcție de ceea ce este cel mai convenabil pentru întreaga familie. Nu este vorba nici pe departe de a trezi copilul, ci despre a-i indica în ce moment poate să vină să stea cu voi. Pentru a-l ajuta să aștepte, nu uitați să-i puneți în cameră ceva de ronțăit. Utilizarea radioului deșteptător se dovedește de asemenea utilă dacă dorim să dormim puțin mai mult sâmbăta sau duminica. Îl anunțăm pe micuț că se poate scula, se poate juca liniștit la el în cameră, dacă dorește, dar că nu trebuie să iasă din cameră și nici să-i cheme pe părinți, câtă vreme nu aude muzica.
    • Fiți flexibili și răbdători. Această situație nu durează mult. Fie ritmul de somn al copilului va evolua: se obosește mai mult, doarme mai puțin în timpul zilei și mai mult noaptea. Fie el va învăța singur să se trezească, să-și pregătească micul dejun și să-și pună filmele preferate.

Siestele

Siestele sunt indispensabile pentru copiii mici, deoarece ei au nevoie de aceste pauze de somn în timpul zilei pentru a fi în formă. Au mai multă nevoie decât își imaginează. Viața le oferă atât de multe aventuri și explorări, încât unii dintre ei admit cu greu să se oprească din aventuri pentru a se odihni.

Până către douăsprezece sau optsprezece luni, copiii dorm în general o dată dimineața și o dată după amiaza. Apoi, siesta de dimineață dispare de la sine. Această schimbare depinde însă mult de nevoile de somn ale copiilor, de ritmul lor, de durata somnului de noapte etc. Unii vor dormi după-amiaza până pe la vârsta de patru sau cinci ani, iar alții se vor mulțumi numai cu un moment de liniște încă de la vârsta de doi ani. Unii dorm câte o jumătate de oră, alții pot dormi două sau trei ore, neexistând o normă.

Este greșit să ne închipuim că dacă doarme bine după-amiaza nu va dormi bine seara. Este uneori chiar pe dos. Siesta evită acumularea de tensiune și de oboseală nervoasă, atât de dăunătoare pentru o adormire ușoară. Se știe că un copil prea obosit se va enerva, în loc să se destindă. Unele studii psihologice au demonstrat de asemenea că siesta de după-amiaza favorizează un somn de calitate bună, de-a lungul întregii nopți, evitând în același timp un deficit de somn profund.

Bineînteles, dacă micuțul face o siestă de trei ore care ia sfârșit la ora nouăsprezece, s-ar putea să nu-i mai fie somn la ora douăzeci. De aceea, este mai bine să-l culcați pe cel mic cât mai devreme, după masa de prânz și ca siesta să nu dureze mai mult de două-trei ore, pentru a-i lăsa timp și pentru activitățile în care își cheltuiește energia fizică, înainte de sosirea serii.

Constatăm frecvent că ameliorarea tulburărilor de somn antrenează reapariția siestei. Este ca și cum copilul, împăcat cu somnul și cu ideea de a merge la culcare, ar accepta în sfârșit ideea de senzație de oboseală și și-ar regăsi plăcerea de a se odihni după-amiaza.

Mersul la culcare pentru siestă nu necesită instaurarea vreunui ritual sau vreo atitudine de însoțire la culcare ieșite din comun.  Rutina este însă întotdeauna binevenită. Este util să  profităm de momentul în care apare somnul, dar nu este nevoie să facem nici întuneric, nici liniște în cameră.

Copii care nu dorm suficient sunt mai expuși riscului de a avea probleme de comportament și dispoziție generală proastă, iar acest lucru provoacă mult stres familiei. Prin urmare, un somn suficient și odihnitor duce la o mai bună dezvoltare pshihomotorie.