Vaccinarea este o metodă de provacare a formării de anticorpi (imunizare activă), în scop preventiv sau terapeutic, împotriva unor boli, prin introducerea în organism a unui vaccin. Vaccinul este un produs biologic preparat din germeni sau din secreții microbiene, având proprietăți patogene, care activează apariția răspunsului de apărare al organismului. Protecția apare după o perioadă de timp, în funcție de tipul vaccinului și este de lungă durată.

Potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în prezent, utilizarea vaccinului salvează în fiecare an peste trei milioane de vieți. Atunci când utilizarea vaccinului este ridicată, numărul persoanelor care se îmbolnăvesc scade considerabil.^[1]

Toate țările și-au creat scheme proprii de vaccinare naționale. În România, vaccinarea copiilor începe în maternite încă din primele ore de la naștere, cu administrarea primei doze de vaccin anti-hepatita B, urmat de vaccinul anti-tuberculoză la câteva zile (2-7 zile).

Vaccinul împotriva tuberculozei denumit vaccinul BCG, a fost introdus în practica medicală în anul 1921, însă el a fost cercetat de Albert Calmette și Camille  Guérin din anul 1908, urmărind timp de 13 ani eficiența acestuia pe animale.

Conținutul vaccinului

Vaccinul conţine antigenul vaccinal, adjuvanţii (substanța care activează acțiunea), prezervanţii, antibiotice cu rol de a împiedica multiplicarea bacteriană (streptomicină, gentamicină) stabilizatori,mediul de 9 cultură (ouă embrionate, culturi de drojdie de bere) urme de alte substanţe în cantitatea foarte redusă.

Clasificarea vaccinurilor

A) În funcţie de natura antigenului şi de modalitatea de preparare vaccinurile se clasifică în:

a) Vaccinuri cu corpusculi viu atenuați sau supraatenuați (BCG, antipoliomielitic, antirujeolic, antirubeolic) au o imunitate foarte bună care le permite să realizeze o proiecţie persistentă datorită memoriei imune care se instalează.

b) Vaccinuri cu corpusculi inactivați (omorâți): antigripal, antipertussis, antitifoidic. Au în componență particule întregi bacteriene sau virale, omorâte prin agenţi fizici (căldura) sau chimici( formol).

c) Anatoxina (toxoid): antidifteric, antitetanic. Toxina bacteriană modificată care prin prelucrare a devenit netoxică, dar şi-a păstrat propietăţile imunogene de a stimula formarea de anticorpi(anatoxine).

B) În raport cu numărul de componente antigenice, vaccinurile pot fi:

a) Vaccinuri cu antigene de la o singură specie de microorganisme (monovaccin):

• Vaccinuri simple (monovalente) conţin o singură tulpină: BCG, difteric, tetanic, hepatitic A, hepatitic B, rabic, rubeolic, rujeolic, varicelos, meningococic cu meningococ serogrup A,anti-Haemophilus influenzae tip-B
• Vaccinuri complexe polivalente conţin mai multe tulpini sau grupuri de germeni din aceeaşi specie: polimielitic, gripal, pneumococic, meningococic cu serogrupurile A+C, papiloma( tulpinile 6, 11, 16,18).

b) Vaccinuri asociate (combinate) care conţin amestecuri de antigene de la specii diferite de microorganisme:

• Biovaccinuri: difterotetanic, rujeolic-rubeolic
• Trivaccinuri: diftero-tetano-pertusis, diftero-tetano-polio, rujeolic-urlian-rubeolic -Teravaccinuri:diftero-tetano-pertusis-polio, diftero-tetano-pertusis-hepatic B, rujeolicurlian-rubeolic-varicelos
• Pentavaccinuri:diftero-tetano-pertussis-polio-Haemophilus influenzae tip B – Hexavaccinuri: diftero-tetano-pertussis-hepatitic, B-polio-Haemophilus influentzae tip B

C) În funcţie de momentul administrării faţă de expunerea la agentul infecţios, vaccinurile pot fi:

a) Profilactice: cu administrare înaintea expunerii la agentul infecţios, vaccinuri recomandate persoanelor cu risc profesional de boală infecţioasă.

b) Terapeutic: cu administrare după expunerea agentului infecţios (vaccinul hepatitic B, tetanic, rujeolic sau rabic)

Modul specific de administrare al vaccinurilor

Vaccinarea BCG

Se recomandă administrarea vaccinului la nou-născut, încă din primele zile de viață.  Acest vaccin se administrează numai intradermic ( în grosimea pielii ), în treimea medie a brațului stâng pe partea postero-externă. Se injectează 0,1 ml suspensie de vaccin BCG, folosind o seringă mică (0,5 sau 1 ml).

Vaccin hepatitic A inactivat şi vaccin hepatitic B recombinant şi absorbit

Se administrează peste vârsta de 16 ani, persoanelor care prezintă risc de a contacta hepatita A sau B.

În mod uzual se administrează la 0,1,6 luni( excepţional la 0,7,21 de zile şi o a 4 doza la 12 luni dupa prima doză). Se administrează intra-muscular în regiunea deltoidiană (mușchi al articulației umărului).

Nu este recomandat pentru profilaxia postexpunere (ex: întepături de ac).

Vaccinarea antihepatită B

Multe studii au arătat că vaccinul anti-HB, administrat copiilor care au mame AgHBs pozitive, prezintă o eficiență de 62-92% depinzând de anumite condiții ( doză, intervalul de administrare, tipul vaccinului, starea antigenului matern).

Vaccinul combinat cu imunoglobulină anti-HB (IGHB) este mai eficient decât vaccinul simplu.

Chiar dacă nivelul anticorpilor scad, eficiența imunizării se păstrează o perioadă între 3 și 11-12 ani.

În România, administrarea vaccinului anti-hepatită B se face la 2 ore de la nașterea copilului, la 2 luni și la 6 luni, urmat de o revaccinare la vârsta de 9 ani. ^[2]

Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular poliomielitic inactivat adsorbit şi vaccin Haemophilus influentzae tip B

Conţine anatoxină difetrică, anatoxină tetanică, antigene de Bordetella pertussis, virus poliomielitic de tipul 1 inactivat,virus poliomielitic de tip 2 inactivat, virus poliomielitic de tip 3 inactivat, polizaharida Haemophilus influantzae de tip b conjugat cu anatoxina teteanica cu rol de proieteina de transport. Anatoxina este obținută dintr-o toxină bacteriană ( difterică, tetanică ), dar sunt lipsite de toxicitate deoarece se folosesc mijloace fizice sau chimice pentru atenuarea virusului, iar în felul acesta se păstrează propietățile imunizante.

Acest vaccin poate fi administrat în acelaşi timp dar în locuri separate de administrare cu vaccinul antirujeolic-rubeolic-urlian sau cu vaccinul hepatitic B.

Prima vaccinarea se începe cu vârsta de 2 luni, administrând 3 doze a câte 0,5 ml la intervale de 1-2 luni. O altă revaccinare se va face în al doilea an de viață al copilului.

Acest vaccin se administrează intramuscular, în treimea mijlocie a coapsei în regiunea anterioară.

Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular, hepatitic recombinat, poliomielitic inactivat şi Haemophilus influenzae tib B conjugat şi adsorbit

Conţine faţă de precedentul şi antigenul de suprafaţă recombinat al virusului hepatitic B. Vaccinarea primara se face în 3 doze a câte 0.5 ml (în lunile 2,4,6) iar rapelul ( revaccinarea ) la 6 luni de la terminarea primovaccinării,preferabil înainte de 18 luni.

Se administrează intra-muscular profund.

Vaccinarea împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive (DiTePer):

Este indicat la vârsta de 2, 4, 6 luni, cu prima revaccinare la vârsta de 12 luni și cea de-a doua revaccinare între 30-36 de luni. Apariția de anticorpi este maximă după cel puțin 3 doze vaccinale, iar riscul de îmbolnăvire scade cu 96-97% între 1 și 4 ani.

Vaccinul este furnizat de Programul Național de Imunizări. Are în componență anatoxină difterică purificată, anatoxină tetanică purificată și Bordetella pertusis inactivată (vaccin pertusis cellular).

Se poate alege o formă de vaccinuri care au în compoziție pertusis acelulară, această alternativă dând reacții adverse mai diminuate, în comparație cu vaccinurile DTP celulare clasice, această alternativă putând fi cumpărată din farmacii.

Vaccinul Antipoliomielitic

Primul vaccin se administrează la vârsta de 2, 4, 6 luni, după care prima revaccinare se face la  vârsta de 12 luni apoi cea de-a doua revaccinare la vârsta de 9 ani (clasa a 3-a).

Calea de administrare poate fi orală cu VPO care au în componență virusuri vii atenuate sau injectabil cu VPI care au în componență virusuri polio inactivate. Pe plan mondial, în țările dezvoltate s-a înlocuit administrarea pe cale orală cu cea pe cale injectabilă, deoarece imunogenitatea este similară iar efectele secundare sunt mai scăzute în cazul administrării parenterale. Se evită astfel pasajul digestiv și eliminarea lor prin fecale, iar contaminarea mediului cu poliovirusuri provenite din vaccin scade.

Vaccinarea ROR (împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei)

Vaccinul ROR a fost introdus în Programul Național de Imunizare al României în anul 2004, luând locul vaccinării antirujeolice simple, folosindu-se  trivaccinuri cu virusuri vii atenuate.

Se administrază prima doză la vârsta de 12-15 luni, urmată de o revaccinare la vârsta de 6-7 ani. Este eficientă și o singură doză de vaccin pentru a scădea semnificativ incidența celor 3 boli ( rujeola, oreionul si rubeola).

Vaccinarea antipneumococică

La sugar și copilul mic se efectuează cu vaccin pneumococic conjugat heptavalent care conține 7 antigene. Numărul dozele se vor administra în funcție de vârsta la care se inițiază, astfel:

Vaccinurile care fac parte din Planul Naţional de Imunizare

Planul Național de Imunizare a fost creat pentru a proteja nou-născuții și copiii de bolile infecțioase grave, dar și pentru a îmbunătății starea de sănătate populației.

Administrarea oricărui vaccin trebuie asociată cu raportul dintre riscuri şi beneficii dar şi raportul siguranţei şi al eficienţei.