Pe toată durata sarcinii urmărirea medicală prenatală este absolut necesară, chiar dacă simţiţi că sunteţi plină de sănătate. Nu trebuie omisă nicio vizită, în special dacă sunteţi la prima sarcină.
Urmărirea prenatală oferă o imagine clară asupra evoluţiei normale a sarcinii, previn şi depistează eventualele complicaţii şi localizează anomalii genetice la embrion, dacă există. Primele examene au loc între săptămâna 8 şi 10 atunci când sarcina este stabilizată.

La prima vizită obstreticianul vă va adreasa câteva întrebări ca să vă afle istoricul medical. Cele mai obişnuite întrebări sunt: istoricul ciclului menstrual şi data ultimei mentruaţii ca să poată fi calculată, cu aproximaţie data naşterii. Dacă nu sunteţi totuşi sigură de data exactă atunci poate va fi necesară o ecografie ca să se depisteze în care săptămâna a sarcinii vă aflaţi. Istoricul familiei este una din întrebările obişnuite pe care le pune doctorul şi aici se referă la bolile copilăriei sau boli cronice, alergii şi probleme ereditare. De asemenea veţi fi întrebată dacă există gemeni în familie. Aceste control_medical_sarcina_450x492informaţii vor ajuta medicul să organizeze o serie de examene adecvate. Simptomele sarcinii şi istoricul naşterilor anterioare, avorturi, întreruperi de sarcină, complicaţii şi alte sarcini. Modul de viaţă, adică obiceiurile dietetice, cât alcool consumaţi, dacă sunteţi sau nu fumătoare sau dacă luaţi medicamente cu reţetă medicală, pentru că aceşti factori influenţează direct fătul şi acţionează împotriva dezvoltării sale sănătoase. Medicul o să vă dea o fişă pe care se trec datele personale, istoricul şi toate rezultatele examenelor pe care o să le faceţi pe durata sarcinii, dar acest lucru poate varia de la doctor la doctor.
În continuare veţi fi supusă unor examene de rutină. Unele se fac numai o dată, iar altele se repetă la fiecare vizită la medic. Printre aceste examene de rutină se numără şi examenele de sânge; medicul vă va lua o proba de sânge care va fi trimisă pentru analize.

Examene de Rutină în Sarcină

Grupa sanguină şi factorul Rhesus (Rh)

Se va depista grupa sanguină şi factorul Rh pentru cazul în care va fi nevoie de transfuzie de sânge pe durata sarcinii sau a naşterii. Prezenţa unei proteine în globulele roşii înseamnă că aveţi Rh pozitiv, iar absenţa ei înseamnă Rh negativ. Dacă rezulltatul este negativ iar partenerul va avea un rezultat pozitiv, atunci este nevoie de urmărire specială.

Nivelul hemoglobinei

Hemoglobina este o componentă importantă a globulelor roşii care conţin fier şi transportă oxigen. Dacă nivelul hemoglobinei este scăzut atunci aveţi anemie. Medicul vă recomandă îmbogăţirea dietei cu alimente care conţin fier şi vă va prescrie suplimente alimentare cu fier. Un nivel al hemoglobinei scăzut va da următoarele simtome: amețeală, slăbiciune, dificultate în respirație, tahicardie, piele palidă și uscată și scăderea apetitului. Anemia poate avea urmări serioase și asupra fătului cum ar fi: risc de avort spontan, naștere prematură, greutate mică la naștere.

Rubeolă

sexul_fatului_gravida_450x357Prin prelevarea unei mostre de sânge se depistează dacă aveţi anticorpi pentru rubeolă. Dacă nu aveţi imunitate, atunci trebuie să evitaţi contactul cu persoane care au rubeolă, contagiozitatea fiind foarte mare, aceasta transmitându-se prin tuse și strănut. Imunizarea pe parcursul sarcinii nu este posibilă  deoarece vaccinul conține un virus viu atenuat, iar daca vă vaccinați înainte de sarcină este recomandat să nu rămâneți însărcinată cel puțin o lună.

Rubeola este foarte periculoasă pentru făt, iar dacă contactaţi acest virus în timpul primului trimestru al sarcinii, fătul este supus riscului de a dezvolta anumite malformații  cum ar fi orbirie, surditate, cardiopatii, stenoză pulmonară sau întârziere mintală.

Hepatită B

Se va depista dacă sunteţi purtătoare al acestui virus, iar în cazul în care rezultatul este pozitiv, virusul poate fi transmis fătului după naștere şi va dauna serios ficatului acestuia. Nou născuţii supuși acestui risc sunt vaccinaţi cu anticorpi de îndată ce se nasc.

Sifilis

Sifilisul este o boala infecțioasă cu transmitere sexuală, dar este rară în zilele noastre. Totuşi, dacă aţi fost infectată, această boală poate provoca malformaţii congenitale fătului sau risc de avort spontan. Este foarte important să se pună diagnosticul cât mai devreme pentru a se putea începe tratamenul cu antibiotice. Atibioticul de elecție care nu pune în pericol sănătatea fătului este penicilina, atâta timp cât este administrat sub stictă supraveghere medicală.

Taxoplasmoza

Este o boală cauzată de un parazit care trăieşte în excrementele pisicii sau în carnea insuficient preparată. Toxoplasmoza mai poate fi transmisă și prin consumul de apă sau alimente contaminate, igienă precară cauzată în special de nespălarea mâinilor după curățarea nisipului pisicii sau grădinăritului.  Cu toate că este o infecție des întâlnită, în cazul gravidelor această poate inhiba dezvoltarea fătului sau poate provoca avortul spontan şi naştere prematură.

De obicei această infecție nu prezintă simptome și este recomandat ca femeia să fie testată înainte de a rămâne însărcinată pentru a știi dacă are anticorpi pentru această boală. Dacă este deja însărcinată, analiza se face în jurul săptămânii 8-9, iar dacă testul iese pozitiv, fătul este expus unui risc, deoarece acest parazit poate traversa placeta.

Virusul HIV

Este o altă analiză de rutină pe care o va face gravida.

Examenele de Urină

Testarea urinii este foarte importantă în timpul sarcinii. O să vi se ceară pentru a controla cantitatea de glucoză şi de leucocite din urină, precum şi existența eventualelor infecţii.

Tensiunea Arterială

Controlul tensiunii arteriale este obligatoriu pe parcursulsarcinii. Medicul vă va verifica tensiunea şi va utiliza primele rezultate ca o unitate de măsură pentru măsurătorile următoare. O uşoară scădere a tensiunii în al doilea trimestru este normală, aşa cum este normală o uşoară creştere în ultimul trimestru de sarcină. Dar creşterea bruscă a tensiunii este un indiciu de preclampie.
masurarea_tensiunii_arteriale_gravida_preeclamsie_450x280

Palparea

Este unul din examenele de rutină. Medicul vă va palpa abdomenul ca să se asigure că uterul şi fătul se dezvoltă normal. Din săptămâna 20 va începe să vă măsoare abdomenul cu un metru, de la osul pubian până la fundul uterului, ca să obţină o imagine exactă peste poziţia fătului. De asemnea, medicul vă va palpa şi sânii pentru a le verifica starea şi pentru a depista dacă există tumori şi va consemna imaginea mameloanelor. De asemnea acest control diferă de la medic la medic.

Ecografia

Un foarte important examen este ecografia. Pe toată durata sarcinii veţi face cel puţin o ecografie cu ultrasunete, de obicei între săptămâna 8 şi 12 pentru depistarea vârstei fătului. Majoritatea medicilor recomandă încă o ecografie în săptămâna 18 până la 22 ca să se controleze dezvoltarea organelor şi a membrelor. Dacă există suspiciuni de malformaţii congenitale, va fi nevoie să faceţi acest examen mai frecvent şi vă veţi afla sub urmărire medicală strictă până la naştere. Numărul acestor ecografii vor varia de la medic la medic.


Ecograful este un dispozitiv care trasmite unde sonore de frecvenţă înaltă spre uter. Aceste unde se reflectă la nivelul embrionului şi se transformă în semnale electrice care formează imaginea acestuia pe un ecran. La ecografie medicul va depista:
– câte săptămâni are fătul;
– dacă aveţi sarcina simplă, gemeni sau sarcină multiplă;
– poziţia fătului şi a placentei;
– dacă inima embrionului bate;
– cantitatea de lichid amniotic;
– dacă aveţi sarcina extrauterină;
– dacă embrionul prezintă malformaţii congenitale;
– sexul fătului, dacă postura şi poziţia sa permit acest lucru.
Ecografia ajută de asemnea medicul să localizeze poziţia exactă a fătului şi a placentei când face anumite examinări speciale precum amniocenteza sau prelevarea probei de sânge din cordonul ombilical.
Anomaliile genetice şi cromozomiale sunt afecţiuni provocate de o gena defectă pe care unul dintre cei doi părinţi o poartă, fără să ştie. O anomalie cromozomială este sindromul Down, cauzat de prezenţa unui cromozom în exces în perechea 21 ( trisomia 21).

Amniocenteza

Este o metodă specială de diagnosticare. Va fi solicitată de către medic dacă aveţi peste 35 de ani şi este prima sarcina sau dacă există în familie antecendente de anomalii cromozomiale. Această examinare oferă informaţii valoroase precum:
– anomalii cromozomiale, în principal sindromul Down;
– sexul fătului, dacă există istoric de hemofilie;
– vârsta fătului, pentru depistarea maturităţii plămânilor, în cazul în care va trebui să se nască prematur.
Amniocenteza se efectuează de obicei între săptămâna 14 şi 16, atunci când fătul este înconjurat de o cantitate suficientă de lichid amniotic. Cu ajutorul ultrasunetelor, medical va localiza un punct în lichidul amniotic unde nu există riscul rănirii fătului şi a placentei. Apoi, prin peretele abdominal al mamei, medicul introduce o seringă în punga amniotică şi extrage 10-20 ml de lichid care conţine celulele embrionului şi alte elemente. Aceste celule sunt trimise la analize. Rezultatele acestui examen oferă informaţii foarte utile despre sănătatea fătului.
Proba de ţesut din cordonul ombilical este o examinare specială şi se efectuează după săptămâna 20, când placentă este suficient de dezvoltată. Identifică prezenţa în sistemul fătului a anticorpilor pentru toxoplasmoză şi rubeolă, hemoglobina embrionară în caz de incompatibilitate Rh şi de anomalii genetice. Medicul introduce un ac prin peretele abdominal într-unul dintre vasele sanguine ale placentei embrionare și extrage o mică cantitate de sânge care este trimisă către analize. Această examinare se face cu ajutorul ecografului şi solicită o mare dexteritate din partea medicului.

Oare vârstă mamei influenţează sarcina?

S-a dovedit că, dacă o femeie gravidă are peste 35 de ani, aceasta prezintă o mică probabilitate de a avea probleme serioase de sănătatea, precum diabetul gestațional, hipertensiune arterială sau alte complicaţii în timpul sarcinii. De alimentatie_gravida_450x271asemnea, creşte şi riscul de a da naştere unui copil cu sindromul Down, chiar dacă înainte a născut copii sănătoşi. Ca titlu informativ, probabilitatea este de 1 la 400 la vârsta de 35 de ani , 1 la 109 la vârsta de 40 şi 1 la 32 la vârsta de 45 de ani, iar riscul pentru femeile de 25 de ani este mult mai scăzut, de 1 la 1500. Vârsta înaintată se asociază şi cu alte anomalii cromozomiale mai rare. Totuși cauza care provoacă aceste situaţii nu a fost încă clarificată.