Postartumul ^[1] poate fi o perioadă de incertitudine și anxietate pentru noii părinți, iar unele din proaspetele mămici nu își dau seama că suferă de depresie postnatală, de aceea este esențial ca soțul și restul familiei să recunoască simptomele acestei boli.

“Tristețea” postpartum este relativ frecventă fiind caracterizată de o perturbare tranzitorie care apare la 50-80% din lăuze începând la 2-3 zile după naștere și remițând în câteva zile până la 2-3 săptămâni. Depresia ușoară poate fi un precursor al unei depresii mai severe sau al unei psihoze, iar în acest caz trebuie apelat la ajutor medical specializat.

Depresia ușoară este caracterizată de:

• Instabilitate emoțională
• Anxietate ^[2]
• Iritabilitate
• Insomnie
• Stare de oboseală chiar și după somn
• Lipsa poftei de mâncare
• Fatigabilitate ^[3].
• Neîncredere

Depresia postpartum este o perturbare depresivă majoră apărând în primele săptămâni/luni după naștere (ocazional apare și în timpul sarcinii) la aproximativ 10-12 % din femei. Riscul recurenței este de aproximativ 30% la femeile cu antecedente de depresie.

Este caracterizată de:

• Stare persistentă de tristețe care nu dispare după 2 săptămâni
• Episoade repetate de plâns
• Dezinteres pentru activitățile familiei
• Anxietate
• Iritabilitate
• Stări de vină
• Neîncredere în propria persoană
• Creșterea sau scăderea greutății corporale
• Insomnie
• Idei sinucigașe
• Lipsa interesului față de copil
• Izolare de familie și prieteni

Tratamentul Pentru Depresie

Femeile cu depresie ușoară beneficiază în general de terapie suportivă. Femeile cu depresie majoră postpartum necesită tratament farmacologic cu antidepresive^[4] sau anxiolitice ^[5] în regim de spitalizare.

Proaspetele mămici care simt o stare de tristețe mai pot face următoarele lucruri:

• Să-și împărtășească sentimentele unei persoane apropiate
• Nu este indicat să se epuizeze pentru a fi o “supermămică “ și este absolut normal să ceară ajutor din partea cuiva pentru îngrijirea bebelușului și treburile casnice
• Să facă sport sau o simplă plimbare, acest lucru ajutându-le nu numai în combaterea depresiei, ci și la scăderea greutății acumulate în timpul sarcinii, iar în acest fel încrederea în sine va crește. Mai mult, în timpul exercițiilor fizice creierul secretă o substanță chimică numită endorfină, efectul său fiind cunoscut ca ” euforia alergătorului “.
• Să asculte muzică să savureze o prăjitură deoarece aceste activități favorizează secreția de endorfine
• Să țină un jurnal în care își va nota zilnic sentimentele și trăirile pe care le are, acest lucru fiind o modalitate buna pentru a-și elibera gândurile și frustrările. Pe măsură ce starea deprimantă dispare este bine să citească ce au scris la început în jurnal pentru a-și da seama cât de mult au progresat.
• Să se implice în activitățile familiei și să-și focalizeze atenția și toată dragostea către cel mic
• Unul dintre beneficiile alăptării la sân este prevenirea depresiei prin secretarea prolactinei^[6] , acest hormon inducându-i mamei o stare de bine și un sentiment de armonie.

Psihozele postpartum care apar la aproximativ 1-2 ‰ din nașteri debutează de obicei în primele 2 săptămâni după naștere, dar ocazional pot debuta și tardiv. Acestea sunt boli mentale severe care necesită spitalizare obligatorie și înlocuirea laptelui matern, eventual preluarea copilului de către familie sau de către un serviciu medical abilitat.

Factorii de risc includ:

• Antecedente familiale și personale patologice de boală mentală
• Stresul cotidian
• Stres psihic major pe parcursul sarcinii (apariția unei boli serioase în timpul sarcinii, naștere dificilă sau prematură)
• Sindrom premenstrual acut

Recurența la sarcinile următoare este de aproximativ 34-38 %.

Tratamentul pentru psihoza postnatală constă în administrarea antipsihoticelor numai în regim de spitalizare. Pacientele cu risc crescut trebuie monitorizate atent în primele săptâmâni acordând atenție specială ideilor obsesive suicidare sau celor de a răni copilul, tulburărilor de somn și sentimentelor de deznădejde și nefericire. Majoritatea acestor paciente, sub tratament și supraveghere strictă, vor avea o evoluție favorabilă. Există însă și cazuri în care se consideră că mama nu mai poate avea grijă de copilul născut și că tratamentul trebuie continuat pe termen lung în spitale de psihiatrie sau de recuperare psihiatrică; rezultatul acestei situații nu va fi însă evenimentul fericit pe care cuplul l-a anticipat. De aceea, evaluarea prenupțială a acestor cupluri, în care există o vulnerabilitate psihiatrică, trebuie să aibă în vedere și o consiliere de oportunitate a unei sarcini care poate da peste cap planurile cuplului.

O altă situație limită o reprezintă părinții care trebuie să aibă de-a face cu copii născuți morți, moarte intrauterină și copii născuți cu anomali congenitale. Aceștia necesită compasiune, sensibilitate și consiliere de la echipa medicală și familie. Consilierea se adresează în mod specific subiectelor privind sănătatea mamei și a viitoarelor sarcini. De exemplu, ar putea fi de folos a se discuta nașterea vaginală după o naștere prin operație cezariană sau implicațiile diabetului, prematurității, hipertensiunii, anomaliilor fetale sau al altor situații care pot reapare.

De ce Fac Femeile Depresie Postnatală

Nu se cunoaște cauza exactă care duce la depresie, însă nivelul hormonal are un rol important, acesta schimbându-se pe parcursul sarcinii și imediat dupa naștere, determinând reacții la nivelul creierului. Estrogenul^[7] , progesteronul^[8] și nivelul hormonului tiroidian scad brusc după sarcină dezvoltând deficiențe care pot determina această tulburare. Lipsa somnului și oboseala participă și ele la accentuarea stării depresive, însă acest lucru este perfect normal după o naștere.

Nu înseamnă ca sunteți o mamă rea dacă vă simțiți deprimate, însă daca aveți simptome specifice depresiei postnatale este necesar să consultați un medic.

Bărbații și depresia postnatală

Nu numai femeile pot manifesta această tulburare ci și partenerii lor. Apoximativ 3-10% din bărbați pot face depresie ante și postpartum și poate fi în conjuncție cu sentimentele partenerei sau independent de aceasta.

Cercetătorii au descoperit ca depresia taticilor se instalează înainte de a se naște copilul, crește între 6 săptămâni și 6 luni de la naștere și dispare spre sfârșitul primului an.

Un motiv declanșator pentru depresia bărbaților este teama de a nu face față în noul rol. Depresia postnatală este o tulburare ce nu trebuie stigmatizată, ci din contră necesită ajutor atât din partea personalului medical cât și din partea apropiaților.