Varicela reprezintă o boală infecţioasă produsă de virusul varicelo-zosterian, care este un virus de tip ADN, făcând parte din α-herpesvirus. Această boală mai este denumită popular şi vărsat de vânt. [1]

Date Epidemiologice

Ca formă de manifestare a procesului epidemiologic varicela apare sporadic sau se poate întâlni în focare mici epidemice. [2]

Varicela apare mai des în sezonul rece, vara fiind înregistrate cazuri mai puține. Principala caracteristică este faptul că se extinde rapid.

Bolnavii care se vindecă păstrează virusul în organism în formă latentă, intracelulară şi pot redeveni contagioşi dacă dezvoltă herpes zoster.

Din punct de vedere epidemiologic, persoanele care au varicelă prezină un risc de a răspândi infecția.

Contagiozitatea acestei boli este de 14-21 zile, începând cu ultima zi a perioadei de incubaţie şi până la 5-a zi din momentul apariţiei ultimului element eruptiv.

Poarta de intrare este tractul respirator, reprezentat de mucoasa nazala și faringiană şi cea conjunctivală ( membrana internă a pleoapelor și a globului ochilor ). Transmiterea varicelei este directă, aerogenă prin picături de secreţie nazofaringiană, de la persoană la persoană dar poate fi transmisă şi prin obiecte infectate cu secreţii de pe mucoase sau leziuni ale pielii în mod indirect. [3]

Din cauza nivelului foarte mare de infecţiozitate a varicelei (de 90%) este extrem de dificil să aplicăm măsuri de prevenţie eficace (altele decât vaccinarea).

Orice persoană dintr-o locuință în care există un bolnav de varicelă poate să fie infectată cu virusul varicelo-zosterian. De asemenea, este foarte posibil ca acest lucru să fie valabil pentru comunităţile de copii – în clase, ateliere, cantine, locuri de joacă (mai ales cele de interior) sau chiar în aşteptare la cabinetul medicului. [4]

Simptome

  • Temperatura corpului între 38-39,4 °C
  • Stare de rău, oboseală, indispoziție
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Dureri de cap și inflamarea gâtului

 

Stadiile erupției cutanate

După 1-2 zile de la apariția simpomelor de boală, apare erupția cutanată care produce mâncărime. Petele roșii se transformă în vezicule pline cu lichid dupa care se rup, apoi veziculele rupte sunt acoperite de crustă.

Atunci când crustele se rup, bolnavul risca suprainfectarea leziunilor infectate prin pătrunderea bacteriilor de la nivelul pielii sau de sub unghie în vezicule.

Receptivitatea varicelei

În ceea ce privește receptivitatea la îmbolnăvire, aceasta este universală în rândul populației. Persoanele care în antecedente nu au contactat virusul sau cele neimunizate anterior, sunt expuse riscului de a dezvolta varicelă, așadar susceptibilitatea la îmbolnavire este ridicată. [5]

O categorie protejată față de agresiunea virusului este cea a nou nascuților proveniți din mame imune datorită anticorpilor materni transmisi transplacentar sau prin alaptare care se mențin in organismul copilului până la vârsta de 6 luni, timp în care aceștia nu vor contacta virusului.

Deși varicela este o boală caracteristică perioadei copilăriei, aceasta poate apărea și în rândul populației adulte, severitatea bolii crescând gradual odată cu vârsta, ceea ce înseamnă că manifestările specifice varicelei vor fi mult mai accentuate în cazul adulților, spre deosebire de cele care apar la vârstele copilăriei. [6]

Odată infectat, organismul capată imunitate de lungă durată, însă virusul își menține persistența în organism în stare de latență putând determina după o mai lungă perioadă de timp, tablou de herpes zoster prin reactivarea acestuia. La persoanele imunocompromise, receptivitatea la îmbolnavire este înaltă, crescând totodată posibilitatea de a dezvolta complicații severe cu evoluție deseori letală. [7] Persoanele imunocompromise sunt cele care au sistemul imunitar vulnerabil, cum este cazul persoanelor infectate cu virusul HIV sau persoanele care fac tratament cu citostatice.

Factorii favorizanți pentru a contacta varicela

Cei mai predispuşi la îmbolnăviri sunt copiii dar pot dezvolta această boală şi adulţii nevaccinaţi sau cei care nu au avut boala în copilarie, iar în acest caz varicela se manifestă violent sau pot apărea complicaţii.

adult_varicela

Persoanele cu receptivitatea cea mai crescută sunt cele care nu au făcut boala sau nu au fost vaccinate împotriva varicelei și locuiesc cu o persoană infectată, mucesc sau se joacă în preajma unei persoane cu varicelă. Există cazuri în care persoana care face varicelă poate prezenta o formă mai severă a bolii decât persoana de la care a contactat virusul.

Prevenire

Măsurile de profilaxie pot fi specifice, acestea realizându-se prin imunizarea activă a populaţiei cu vaccinul varicelo-zosterian cu tulpină vie atenuată care are o eficacitate de 98% în prevenirea varicelei.  Există cazuri în care şi o persoană vaccinată poate dezvolta boala, dar va face o formă mai uşoară.

Profilaxia varicelei gestaţionale este foarte importantă. Medicii sugerează femeilor aflate la vârsta concepţiei care nu au istoric de varicelă in copilărie si care doresc să devină mame, vaccinarea antivaricelă cu virus viu atenuat. [8]

Vaccinul împotriva varicelei în primii ani ai  copilăriei (12 luni – 13 ani) se face cu o singura doză de vaccin și este mai eficient. După vârsta de 13 ani se administrează 2 doze, reacția imunitară fiind mai scăzută.

Înainte de introducerea vaccinării, varicela se manifesta endemic în SUA şi practic, toate persoanele contactau boala la vârsta adultă. Din 1995, de la introducerea vaccinului, a scăzut semnificativ numărul cazurilor de varicela.  Dar în ciuda faptului că  vaccinul cu o singură doză a avut o acoperire mare şi programul de vaccinare a avut succes a crescut numărul cazurilor şi s-a constatat că boala nu poate fi prevenită cu o singură doză. Din 2006 s-a recomandat introducerea unei a doua doze. Numărul cazurilor de varicelă a scăzut cu 97% între 1995-2010. De la implementarea programului de vaccinare cu două doze cazurile au scăzut pentru toate grupele de vârstă

Încurajarea activităţilor de prevenţie şi imunizare în rândul personalului medical reprezintă o altă formă de profilaxie. [9]

Masurile de profilaxie pot fi, de asemenea şi nespecifice prin supravegherea epidemiologică, detectarea precoce a îmbolnăvirilor, izolarea bolnavilor de varicelă la domiciliu sau în spital pâna la căderea crustelor. Evitarea contactului persoanelor receptive cu bolnavii cu varicelă sau cu herpes zoster. La pacienţii internaţi trebuie efectuată o dezinfecţie pe toată durata evoluţiei bolii si la sfârşitul bolii. De asemenea, trebuie aerisite încăperile în care se află persoane bolnave.

ingrijirea_crustelor_varicela

Date statistice

Varicela apare peste tot în lume. În zonele temperate, varicela prezintă o oscilație sezonieră distinctă, cu cea mai mare apariție în iarnă şi începutul primăverii. În zonele cu climă tropicală diferenţa între sezoane este mai mică.

Până în prezent varicela continuă să rămână o infecţie răspândită pe toate continentele şi este o problemă importante a sănătăţii publice. În absenţa vaccinării, numărul anual de cazuri de varicelă dintr-o ţară este foarte mare.

În Romania, în anul 2014, au fost raportate 41.066 cazuri de varicelă şi nu s-a îrregistrat niciun deces. La nivel naţional incidenţa a fost de 196,4 la 100.000 locuitori, de 0,9 ori mai mică decât în 2013. Conform datelor Centrului Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică, ratele de incidenţă specifică pe grupe de vârstă arată faptul că cele mai afectate grupe de vârstă au fost: grupa 1 – 4 ani (1419,2 la 100.000 locuitori) şi 5 – 9 ani (1237.8 la 100.000 locuitori), urmate de grupa de vârstă 10 – 14 ani (625.85 la 100.000) şi sub 1 an (495,9 la 100.000).  [10]

incidenta_varicela_romania

Incidenţa se menţine ridicată, în România nefiind introdusă vaccinarea împotriva varicelei în calendarul vaccinărilor. Până în prezent, doar şase ţări ale UE/EEA (Cipru, Germania, Grecia, Letonia şi Lituania) recomandă vaccinarea împotriva varocelei a copiilor la nivel naţional, iar în Spania şi Italia la nivel regional.

Resurse   [ + ]

1. https://www.cdc.gov/chickenpox/about/photos.html
2. Chiotan, Mircea. Boli infecţioase. Bucureşti. Editura Naţional, 2011
3. Chiotan, Mircea. Boli infecţioase. Bucureşti. Editura Naţional, 2011.
4. Oleske, Denise. Epidemiology and the Delivery of Health Care Services. Editura Springer, 2010
5. Heyman, David. Manual de management al bolilor transmisibile. Bucureşti. Editura Amaltea, 2012.
6. Nicole Hunt Pavesi, Camila Garcia Perez, Mirta Acuna. Revisión bibliográfica: Varicela. Vol 10, No 3. 2013
7. Anne A. Gershon, Michael D. Gershon. Pathogenesis and Current Approaches to Control of Varicella-Zoster Virus Infections. Clinical Microbiology Reviews. Vol. 26. 2013.
8. Ioana Grigor, Georgeta Diaconu, N. Nistor, Ioana Cernescu, Irina Ciomaga. Fetopatia varicelo-zosteriană. Bucureşti. Revista Română de pediatrie. Vol. 64. 2015.
9. Adela Iancu, Rodica Matei, Eliza Cinteză, Florina Comănici. Tendinţe actuale privind folosirea vaccinurilor în România. Practica medicală. Vol. 4. 2011
10. Centrul naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile. http://www.cnscbt.ro.