Un copil cuminte și ascultator care în același timp să-și păstreze personalitatea este visul oricărui părinte, tocmai de aceea această sarcină poate creea dificultați.

În tot acest proces de învățare părinții se pot enerva și la supărare ajung să țipe la cei mici, lucru pe care mai târziu îl vor regreta. Pe de altă parte, alții sunt de părere că ridicand tonul acesta va înțelege mai bine că a greșit și va învăța să fie ascultător. Total neadevărat, acești părinți vor trebui să înțeleagă că violența, chiar și cea verbală nu este cea mai potrivită reacție, aceasta creând situații conflictuale și confuze. Unii copii vor crede că părinții lor vorbesc serios doar atunci când țipă și vor refuza să facă ceva atunci când le este cerut pe un ton calm. În același timp violența va creea o teamă față de părinte și va naște frustrare în mintea celui mic, învățând la rândul lui să țipe atunci când nu îi convine ceva. Prin urmare, este indicat ca părinții să scadă frecvența comportamentelor negative și să-și impună autoritatea prin alte metode.

Asteptarile Părinților în Funcție de Vârsta Copilului

La 1 an și jumătate

La această vârstă cel mic este extrem de curios și impulsiv de aceea va face tot felul de năzbâtii. De asemenea, el este lipsit de frică și încă nu este capabil să-și dea seama de consecințele faptelor lui, tocmai de aceea părinții au obligația să-l supravegheze.

Tot la această vârstă comunicarea este dificilă si exprimarea va fi greoaie datorita vocabularului redus.

Câteodată va deveni violent dacă nu îi place un lucru sau dacă vrea sa atragă atenția.

Din momentul în care a învățat să meargă este foarte energic și nu va avea răbdare să stea in acelasi loc. Va fi mereu pe fugă și se va uita în spate să vadă dacă-l urmezi, iar atunci când va fi strigat, simtindu-se urmarit, cel mai probabil va râde și va continua să alerge.

Atunci când părinții vor să-i arate urmările acțiunilor sale este indicat să nu aștepte mai mult de 5-10 minute, deoarece după acest interval copilul va uita ce a făcut.

La 2 ani

Acum este mai stabil și de aceea la această vârstă îi va face plăcere să alerge, să sară, inclusiv să se cațăre pe diferite obiecte.

Exprimarea lui încă nu este complet dezvoltată, de aceea vor interveni crizele de furie atunci când nu va reuși să se facă înțeles.

Alt lucru caracteristic acestei vârste este posesivitatea, cei mici gândindu-se doar la ei. Părinții vor trebui să-i învețe să fie generoși și mai puțin egoiști, mai ales în cazul în care au un frate sau o soră.

Chiar dacă i s-a explicat sau a fost pedepsit mai devreme pentru o năzbâtie pe care a făcut-o, el are tendința să repete incidentul, de aceea părinții vor trebui să se înarmeze cu multă răbdare și tact.

La  3 ani

La vârsta de 3 ani copii au o energie fără limite și le place să se joace cu alți copii, iar acum este momentul potrivit să fie dus la anumite activități sportive pentru a-și consuma energia și pentru a observa ce pasiuni și înclinații au.

De asemenea, la această vârstă copii încep să conștientize legătura dintre cauză și efect, vor întelege diferența dintre bine și rău și pot reține informațiile mai mult timp.

Părinții le pot explica detaliat anumite lucruri, ce consecințe vor fi dacă fac ceva, acum fiind perioada potrivintă în care să le reamintescă regulile casei.

Greșeli făcute de Părinți

  • Îi cearta în public

critica_in_public_350x305Mulți părinți își corectează copilul de față cu alte persoane, copii sau adulți, în speranța că vor întelege unde au greșit. Acest obicei nu este sănătos pentru copil, indiferent de vârsta lui, deoarece expunerea în public a greșelilor făcute îl vor umili și îi va scădea interesul de sine. Acest lucru poate cauza traume și complexe care ulterior vor fi greu de depășit.

Se mai întâmplă uneori ca părinții să fie scoși din minți, însă indicat este să aștepte corectarea în particular, în felul acesta cel mic va reflecta asupra greșelilor făcute, stimulându-și gândirea.

  • Își impun autoritatea prin agresivitate

Una din cele mai grave greșeli făcute de părinți este să-și impună autoritatea prin agresivitate, lucru care va afecta profund stima de sine a copilului. La rândul lui copilul va învăța să-și manifeste emoțiile negative fie prin imitația comportamentelor văzute aplicându-le asupra celor pe care îi consideră mai slabi, fie prin inhibare considerându-se el slab și retrăgându-se din calea provocărilor vieții.

Tot aici se încadrează și agresivitatea fizică, mulți părinți considerând că este în regulă să le aplice o pedeapsă fizică, însă prin violență își vor impune o autoritate care va sufoca raținea copilului prin umilință, ostilitate sau resentimente.

De multe ori copilul nu își dă seama că a greșit, prin urmare părinții vor trebui să le ofere explicația rațional, indiferent de contextul tensionat în care s-a produs.

  • Îi critică excesiv

critica_excesiva_300x266Unii părinți sunt obsedați de viitorul copilului și nu le admit acestora să facă greșeli sau excese, fiecare abatere transformându-se în lungi predici, critici și comparații cu alți copii, făcându-l să se simtă disprețuit. Comparația nu stimulează în niciun fel interesul celui mic, ci din contră, îl face să se simtă inferior.

Chiar dacă părinții și-au atins scopul, iar copilul a devenit un adult moral, serios și responsabil, prețul pe care l-au plătit a fost nefericirea, frustrarea, timiditatea și fragilitatea celui mic. Mai mult, unii dintre ei vor fi îngroziți de posibila critică a celorlalți, sacrificându-se în felul acesta să nu gresească.

  • Nu se țin de cuvant

Atunci când nu reușesc să se înțelegă cu copilul, unii părinți ajung să le promită ceva, doar pentru a ajunge la un consens și nu reușesc să se țină de cuvântul dat. Copiii, văzându-și părințiii că disimulează și nu se țin de cuvânt, vor proiecta asupra lor neîncredere, nesiguranță și paranoia crezând că toți oamenii îi va dezamăgi. Pe termen lung, poate avea urmări ca instabilitate la locul de muncă sau neputința de a-și menține o prietenie stabilă.

Prin urmare este indicat ca părinții să-și țina promisiunea, iar cand vine o situație în care vor trebui să spună “nu” o vor face fără teama crizelor venite din partea copilului.

  • Îl obligă să mănânce

Mulți părinți insistă asupra copilului să mănânce chiar dacă acesta refuză și nu îi este foame, fapt ce îi determină pe unii părinți să îi oblige să își termine farfuria sau alții aleargă cu mâncarea după el. În ambele situații părinții greșesc, deoarece copilului nu îi este foame, el va mânca atunci când organismul  o va cere iar în acest timp nu va muri de foame.

  • Neglijează igiena orală

Unii părinți neglijează igiena orală a copilului și monitorizarea stomatologică periodică, acest lucru ducând la instalarea cariilor și apariția altor probleme dentare.

În aceste situații prevenția este foarte importantă, ea făcându-se prin spălarea pe dinți cu o periuță și pastă potrivită vârstei și prin controale stomatologice începând cu vârsta de un an.

  • Le permit să stea ore în șir în fața calculatorului, tabletei sau al televizorului

Începând cu cele mai fragede vârste, părinții le permit copiilor să stea ore în șir în fața ecranului, având siguranța că stau cuminți și nu le solicită atenția, iar unii dintre ei servesc chiar și masa acolo.

Statul îndelungat la televizor este asociat cu problemele de comportament, deficitul de atenție, agresivitate, copii având nevoie de stimulare neuro-senzorială prin socializarea cu alți copii.

Este indicat un program de maxim doua ore pe zi, iar pentru copiii sub 2 ani pediatrii recoamndă interzicerea acestuia.

Stând timp îndelungat în fața televizorului, copiii își vor forma niște modele false, de cele mai multe ori acestea fiind negative.

  • Le instituie frici

violenta_domestica_400x300Părinții greșesc atunci când dezvoltă anumite frici copiilor, care le pot influența dezvoltarea psiho-emotională pe termen lung. Câteva exemple pot fi: frica de întuneric, frica de anumite animale sau insecte, frica de doctor sau de anumite personaje (omul negru, țigan ).

UNICEF a realizat o statistică ce arată că 1 din 10 copii este victimă a violenței domestice, iar 60 % din populație tolerează acestă metodă, mai mult ei consideră că pălmuirea nu este o formă de abuz fizic folosind in apararea lor zicala “Bătaia e ruptă din rai”.

Un copil este cel mai frumos dar pe care părinții îl pot primi de la viață și de aceea ar trebui să-l înconjoare cu dragoste și protecție. Indiferent de momentele grele prin care trec părinții copilul are nevoie din partea lor de afecțiune, dragoste și grijă pentru a se dezvolta armonios.

copil_abuzat_250x249

Spune STOP violenței domestice!